Navigation Menu+

Varanasi: loc vechi și sfânt

Posted on Feb 18, 2014 by in Blog | 0 comments

_CRI5473

Benares e mai vechi decât istoria, decât tradiția, decât legendele, și arată de două ori mai vechi decât toate acestea puse laolaltă. Mark Twain

Am știut că o să îmi placă în Varanasi dinainte să ajung în India. A fost pe lista noastră de la început și mă așteptam să găsesc aici locuri interesante și să întâlnesc personaje colorate. Și așa a fost. :)

Varanasi sau Benares este cel mai vechi oraș locuit din lume și cel mai sfânt din India. Situat pe malul fluviului Gange, mii de pelerini vin în Varanasi pentru a intra în apa sfântă, pentru a se ruga și a se spăla de păcate. În aceeași apă sfântă își adapă vitele, își spală hainele și sunt îmbăiați morții înainte de a fi arși. Și cu toate acestea, oamenii cred cu tărie în curățirea lor fizică și spirituală prin baia în Sfânta Mama Ganga.

_CRI5480 _CRI5485

Străzile înguste și aglomerate de oameni, vite, câini, maimuțe, gunoaie sau vreun cortegiu funebru, toate duc spre râul sfânt. Pentru a fi cât mai aproape de locul unde au loc ceremoniile religioase, sute de oameni veniți în pelerinaj dorm pe treptele ce coboară până în apă. În fiecare seară, la aceeași oră, preoții hinduși oficiază puja, un ritual religios realizat ca ofrandă adusă zeităților pentru a primi binecuvântarea acestora.

_CRI5263 _CRI5483 _CRI5235 _CRI5276 _CRI5470 _CRI5499 _CRI5135 _CRI5182 _CRI5186 _CRI5203 _CRI5201 _CRI5443 _CRI5683 _CRI5222 _CRI5399

La fiecare pas întâlnim câteun sadhu (în traducere “om bun, om sfânt”) pregătit să ne binecuvânteze cu o mână de praf colorat direct pe frunte în schimbul câtorva rupii.

_CRI5231 _CRI5249 _CRI5492 _CRI5498

Într-una din zile am mers la locul unde se ard morții, tot pe malul Gange-ului. Și aici zeci de oameni stăteau fără să facă nimic, doar priveau acest spectacol de ardere a trupurilor fără viață. Probabil că aș fi fost mai impresionată dacă pe lângă cadravele care ardeau nu ar fi fost munți de gunoaie și vite ce mâncau  florile cu care fuseseră acoperite trupurile neînsuflețite. Peste tot în aer domnea un miros puternic de carne pârlită, așa că nu am zăbovit prea mult.

_CRI5493

Norocul nostru a fost să nimerim de marea lor sărbătoare Kartik Purnima Diwali of Gods când sute, poate mii, de oameni vin în Varanasi pentru a participa la ceremonia din seara cu lună plină.

Întreaga lună Kartik (Octombrie-Noiembrie) este considerată a fi cea mai sacră dintre cele douăsprezece luni ale anului. Kartik Purnima Dev Diwali este cea mai favorabilă zi pentru adorarea zeului Shiva celebrând lupta globală împotriva forțelor răului care perturbă armonia universului și salvarea întregului univers de la distrugere.

Bineînțeles că nu am putut rata ocazia de a surpride cel mai important ritual din religia hindusă, așa că ne-am făcut și noi prezența. Fiind ocupați cu niște cumpărături, am avut surpriza de a constata că deși am ajuns la începutul ceremoniei, era deja mult prea târziu. Toată piața era plină de oameni care stăteau peste tot pe unde apucau și pentru a prinde cele mai bune cadre trebuia să fim în față lângă preoții care oficiau puja. Așă că înarmați cu tupeu, am tras aer adânc în piept și ne-am început aventura printre zecile de oameni care își ocupaseră un loc confortabil la sfântul spectacol.

Era o îmbulzeală de nedescris, comparabil cu sărbătorile de la noi când toți credincioșii fac tot posibilul pentru a atinge moaștele unui sfânt. Chiar mă întrebam care este motivația acelor oameni care merg la astfel de evenimente și am avut ocazia să o aflu pe a mea în India. :)

Totul ar fi decurs aproape normal dacă nu trebuia să am grijă de geantă, aparatul foto și geanta cu obiectiv și aș fi avut mâinile libere să îi pocnesc pe toți cei care încercau să mă atingă. Era atât de aglomerat și toată lumea se împingea, încât la un moment dat singurele puncte de sprijin erau mâinile celor care mă pipăiau și pe care le simțeam efectiv pe tot corpul. În pragul disperării și ca un “viteaz” ce sunt, am început să mă lupt cu ei, să strig la ei și să dau din coate în stânga și în dreapta. Într-un final a apărut și salvatorul, un domn de la poliție care a făcut culoar pentru noi “cei albi” și chiar ne-a invitat la locurile de “VIP” din primul rând de unde am putut urmări toată ceremonia în liniște.

_CRI5284 _CRI5302 _CRI5304 _CRI5322 _CRI5367 _CRI5388 _CRI5411

Ultimele ore în Varanasi le-am petrecut ascultând filosofia despre viață și oameni a profesorului Amitabh Bhattacharya. Aș fi stat ore întregi în compania distinsului profesor și ale poveștile sale captivante. Cu un surâs în suflet, am alergat spre autobuzul ce urma să ne ducă la granița cu Nepal.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *