Navigation Menu+

Aventura Stok Kangri

Posted on Dec 11, 2013 by in Blog | 0 comments

_CRI4754

Într-o zi superbă cu soare, cu mult entuziasm, echipată din cap până în picioare și cu energia dozată pentru cele 6 zile de expediție, împreună cu echipa Everest România (Oana, Tibi, Stelian) am pornit spre cucerirea vârfului Stok Kangri.

Localizat în Parcul Național Hemis, la 3,610 m de satul Stok, Stok Kangri (6,153 m) este cel mai înalt vârf din lanțul Stok al munților Himalaya din nord-vestul Indiei.

Până în satul Stok am mers cu mașina, iar de acolo pe picioarele noastre. Pe tot parcusul expediției am fost însotiți de un ghid, un bucătar, un ajutor de bucătar și un îngrijitor de cai. Trei din patru având același nume Namgailla, am convenit să le dăm fiecăruia câteo poreclă în funcție de ocupația pe care o au. Astfel, pe ghid l-am numit NamGuide, pe bucătar NamCook și pe îngrijitorul de cai NamHorse.

Fiind prima oară când mă aventuram într-o astfel de expediție, nu știam care este ritmul normal de mers și încercam pe cât posibil să țin pasul cu ghidul nostru. Prin urmare, în prima zi am fost „umbra” ghidului și l-am întrebat tot ce eram curioasă să aflu despre el, viața în Ladakh, munte și altele. Am aflat că studiase sociologia și dorinta lui era să devină profesor de sociologie la un liceu din zonă.

_CRI4602_CRI4609 _CRI4614 _CRI4636 _CRI4648 _CRI4661
_CRI4607

După 6 ore de urcat și fără foarte mult efort, am reușit să urcăm până la 4,500 m. Ultimii 200 m mi s-au părut cei mai grei. Vedeam în depărtare cortul de campanie și îmi doream să ajung cât mai repede în tabără. Cu un ultim efort, am ajuns la prima tabără unde am fost întâmpinați cu ceai și biscuiți. Pentru a nu ne pierde din adrenalină, am început să pregătim cortul pentru noaptea ce urma. Premieră și de data aceasta pentru mine: dormitul în cort, respectiv în sacul de dormit. După cina cu specific indian pregătită de NamCook și ajutorul de bucătar Mr. King, i-am rugat pe cei care ne însoțeau să ne povestească depre ei, cultura, tradițiile și viața în Ladakh.

_CRI4664 _CRI4677 _CRI4678 _CRI4679

Prima noapte la cort a fost mult mai ok decât mă așteptam. În plus, m-am trezit fresh și pregătită pentru încă o tură de urcat. Imediat ce am servit micul dejun sub razele soarelui într-o vale minunată între munți, am pornit spre a doua tabără de la 5,000 m. De data asta drumult era mai anevoios, urcatul făcându-se doar pe pietrele de pe albia unui râu. Soarele nu mai strălucea și traseul mi se parea tot mai greu. Cu toate acestea nu aveam altă soluție decât să urc.

_CRI4686

Când am ajuns în tabără, începuse să fulguie, așa că ne-am grăbit să instalăm cortul înainte să se aștearnă zăpada. Seara am făcut planul pentru ziua urmatoare. Echipa Everest a hotărât că ar fi bine ca a treia zi să fie de antrenament și aclimatizare până la tabăra intermediară de la 5,500 m. Așa că în a treia zi pe la 11:00, încărcați cu o parte din bagaj, am pornit spre următoarea tabără. Peste noapte ninsese destul de mult, așa că stratul de zăpadă era de câțiva centimentri, făcându-ne urcatul mult mai greu. Reacția la altitudine nu a întârziat să apară. Oboseam mai repede, iar pentru a rezista cât mai mult, încercam să mă încurajez sau să îmi număr pașii și apoi să fac o mică pauză. Un lucru foarte important pe care l-am învățat este, atunci când urci pe munte, să îți stabilești un ritm al tău pe care să îl păstrezi constant pe tot traseul.

A treia zi mi s-a parut fără sfârșit. Panta era atât de abruptă, zăpada din ce în ce mai mare, aveam rucsacul încărcat și simțeam că nu o să mai am energie să ajung până la 5,500 m și să mă și întorc în tabăra de la 5,000 m. Am început să mă întreb ce caut eu acolo, dar mă consolam cu gândul la momentul când voi ajunge în vârf.

După trei-patru ore de mers, am ajuns în locul unde urma să ne instalăm tabăra intermediară. Am lăsat bagajele și am pornit înapoi spre tabăra de la 5,000 m. Era deja întuneric și deși rucsacul era gol, mergeam din ce în ce mai încet. Am ales să mergem pe o creastă unde zăpada era până la genunchi. Tibi și NamGuide erau mult mai în față, iar Stelian care rămăsese mai în urmă să mă aștepte striga către mine „Hai! Hai! Hai! Continuă sa mergi!”. Îmi dădeam seama că era pericol de avalanșă, dar cu toate acestea nu aveam energie să merg mai repede și îmi venea să mă opresc în vârful muntelui să rămân acolo. Nici acum nu știu de unde am avut forța să merg mai departe. Când am ajuns în tabără, colegii de echipă mi-au mărturisit că o bucată mare de zăpadă se desprinsese de pe coastă chiar în fața noastră. Eram fericită că am ajuns cu bine, însă mă gândeam cu groază că a doua zi dimineață trebuie să o iau de la capăt și să fac același traseu încărcată și cu mai mult bagaj.

În a patra zi, pe jumătate descurajată, mi-am spus că nu pot să renunț acum și că trebuie să merg până la capăt. Deși ningea, viscolea și zăpada era mult mai mare decât în ziua anterioară, traseul până la 5,500 m mi s-a parut mai scurt și mai simplu.

Urma să ne odihnim câteva ore și apoi să ne trezim imediat după miezul nopții și să pornim spre cucerirea vârfului. Cu toate că eram cu pufoaica și toate hainele pe mine în sacul de dormit, era atât de frig încât nu puteam să respir. Mă trezeam la fiecare 15 minute pentru că simțeam că mă sufoc. Așa că a fost imposibil să mă odihnesc și imediat ce NamGuide ne-a dat trezirea, am ieșit din cort și m-am echipat. Am fost nevoită să aștept în frig aproximativ o oră până când toată echipa a fost pregătită pentru ascensiune. Nu am mai simțit așa frig niciodată. Erau cel puțin -40°C și încercam să mă mișc cât mai mult să nu îngheț.

Când am pornit la drum, îmi simțeam deja degetele de la picioare înghețate, dar nu voiam să renunț. Am urcat o pantă foarte abruptă cu zăpada mai sus de genunchi. După câteva minute ne-am oprit să ne încălzim picioarele. Eu și Stelian nu ne mai simțeam picioarele de la frig, așa că împreună cu Oana ne-am hotărât că ar fi mai sigur pentru noi să ne întoarcem la cort.

_CRI4694 _CRI4696

Am așteptat în cort fără mâncare și apă până după prânz când s-au întors Tibi și NamGuide. Din cauza condițiilor: zăpada foarte mare, temperaturi foarte scăzute și gheață, reușiseră să ajungă cu 100 m sub vârf.

_CRI4754

După ce s-au odihnit și Tibi și NamGuide câteva ore, am pornit spre tabăra de la 5,000 m. Era deja foarte târziu și se întunecase bine. Încă ningea și viscolea și stratul de zăpadă era foarte mare. Simțeam rucsacul atât de greu, încât nu credeam că o să reușesc să ajung până dimineață în tabără. Speram să vină cineva să ne salveze.

După doar 50 m de mers, în depărtare se zăreau două luminițe. Erau NamCook și NamHorse care veneau să ne ajute cu bagajele. Fiind singurul drum pe unde puteam coborî, am fost nevoiți să trecem din nou pe o creastă pe care era pericol de avalanșă și de data aceasta, fără incidente.

Eram atât de fericită că am ajuns într-un loc sigur, încât am început să îi îmbrățișez pe toți și să le mulțumesc pentru ajutorul acordat. NamCook ne-a răsfățat cu supă, pizza, paste și surpriza cea mai mare: tort cu ciocolată. După o zi în care nu mâncasem decât vreo doi biscuiți și băusem puțină apă din zăpada topită, mâncarea mi s-a părut una dintre cele mai delicioase pe care le mâncasem vreodată.

_CRI4708

Ultima noapte a fost atât de friguroasă încât dimineața cortul era complet înghețat. Dar numai conta, pentru că în câteva ore urma să ne întoarcem la civilizație.

Coborârea a fost destul de ușoară și puțin solicitantă și nu am simțit nevoia să mă opresc de prea multe ori, poate pentru că îmi era gândul la momentul când voi ajunge din nou în oraș.

_CRI4764 _CRI4771 _CRI4806

_CRI4816 _CRI4823 _CRI4832

_CRI4842

Dacă pentru echipa Everest, ascensiunea pe Stok Kangri a fost o metodă de antrenament, de a testa echipa, reacțiile la altitudine și a verifica echipamentul, pentru mine a fost o experiență extraordinară în care mi-am testat rezistența la condiții extreme și în urma căreia am reușit să îmi depășesc anumite limite pe care nu credeam că le voi atinge vreodată.

Analizând reacțiile noastre pe tot parcusul expediției, în ultima zi ne-am dat fiecăruia câteo poreclă. A mea a fost: NamMoft.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *